Creatorul drapelului modern al României: Istoria puțin știută a tricolorului și a simbolului național

În galeria personalităților marcante ale istoriei românești, Petrache Poenaru ocupă un loc de cinste nu doar ca inventator al „tocului cu rezervor”, ci și ca figură pivotală în consolidarea simbolurilor naționale ale României. Pe lângă contribuția sa în domeniul inovațiilor tehnice, Petrache Poenaru a avut un rol decisiv în popularizarea tricolorului ca simbol național, proces în care s-a implicat alături de Tudor Vladimirescu și mișcarea pașoptistă.

Originea și evoluția tricolorului în contextul istoric românesc

Tricolorul românesc, compus din culorile roșu, galben și albastru, a avut o prezență intermitentă în iconografia națională, însă atribuirea unui simbolism clar acestor culori și consolidarea lor ca emblemă națională sunt legate indelebil de numele lui Petrache Poenaru. Născut în 1799 în Benești – Bălcești, județul Vâlcea, Poenaru a fost profund influențat de ideile revoluționare ale epocii, îmbinând tradițiile locale cu cele europene pentru a redefini identitatea vizuală a națiunii române.

Rolul lui Petrache Poenaru și Tudor Vladimirescu în adoptarea tricolorului

Drapelul, purtat inițial de pandurii lui Tudor Vladimirescu în timpul revoluției din 1821, avea culorile dispuse într-o formă apropiată de cea actuală și simboliza principiile Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor) și Frăție (roșul sângelui). Petrache Poenaru, ca om de taină al lui Vladimirescu și șef al cancelariei sale, a fost cel care a propus acest aranjament al culorilor, inspirat atât de revoluția franceză, cât și de elementele autohtone.

Impactul cultural și istoric al tricolorului

Documentele și cronicile vremii indică faptul că tricolorul a fost folosit în diverse contexte regale și nobiliare mult înainte de secolul XIX. De exemplu, Mihai Viteazu este menționat că a utilizat culorile tricolorului pe diplomele de înnobilare și pe lambrechinele blazoanelor. Mai departe în timp, chiar și dacii purtau un stindard cu aceste trei culori, sugerând o continuitate și o identitate culturală profundă ce transcende epocile.

Legalizarea și răspândirea tricolorului ca simbol național

Din 1821 și până la mijlocul secolului XIX, tricolorul câștiga tot mai mult teren ca simbol național. Proclamația lui Tudor Vladimirescu de la Padeș a fost un moment cheie în acest proces. Drapelul răscoalei, lucrat sub indicațiile lui Tudor și ale sfetnicului său, a cristalizat semnificația culorilor în conștiința publică. Ulterior, în timpul Revoluției de la 1848 și cu adoptarea oficială în 1861, tricolorul a fost definitiv consolidat ca drapel național al României.

Continuitatea și simbolismul tricolorului în România modernă

În perioada post-revoluționară, tricolorul a continuat să fie un simbol al unității și suveranității naționale. De la ceremoniile de proclamare a independenței până la festivitățile moderne, tricolorul flutură ca o mărturie a luptei și aspirațiilor poporului român. Legătura dintre tricolor și identitatea națională românească a fost întărită în mod constant prin literatura, arta și politica țării.

Concluzie

Petrache Poenaru rămâne o figură emblematică în istoria României, a cărui viziune a modelat nu doar aspectele tehnologice ale societății românești, ci și pe cele culturale și identitare. Prin crearea și promovarea tricolorului, Poenaru a oferit României un simbol durabil de unitate și independență, recunoscut și respectat atât la nivel național, cât și internațional. Astfel, tricolorul nu este doar un simbol al trecutului, ci și un etalon al prezentului și viitorului României.